Analiză Daniel Udrescu: Siguranța națională nu poate fi blocată la infinit prin litigii abuzive

Dreptul de acces la justiție a fost exercitat abuziv de ONG-uri dubioase bazate pe Convenția de la Aarhus și nici nu poate conduce la paralizarea interesului public major.

Numeroase state au început să introducă mecanisme de echilibru între protecția mediului și necesitatea realizării investițiilor strategice. Germania, Franța, Austria, Olanda și alte state au adoptat proceduri accelerate pentru proiectele de infrastructură critică, reducând drastic termenele de soluționare a litigiilor și limitând posibilitatea utilizării succesive a căilor de atac exclusiv pentru întârzierea proiectelor.

O primă măsură este reprezentată de filtrarea calității procesuale. Numeroase state solicită ca organizațiile care formulează acțiuni în justiție să demonstreze o activitate reală și continuă în domeniul pentru care solicită protecție.

O a doua măsură privește transparența finanțării. În cazul organizațiilor care urmăresc influențarea unor decizii publice cu impact economic major, există un interes legitim al societății de a cunoaște sursele de finanțare și beneficiarii reali ai acestor activități. Transparența reprezintă o condiție minimă pentru exercitarea responsabilă a influenței publice.

O a treia direcție este consacrarea principiului precluziunii. Dacă o organizație a avut posibilitatea să participe la dezbaterile publice și să formuleze obiecții în etapele inițiale ale proiectului, este rezonabil ca aceasta să nu poată invoca ulterior argumente care puteau fi prezentate anterior. Acest principiu este deja aplicat în mai multe jurisdicții europene.

La fel de importantă este sancționarea abuzului de drept. Atunci când instanța constată că un litigiu a fost introdus exclusiv pentru blocarea unui proiect, fără fundament factual sau juridic serios, trebuie să existe consecințe patrimoniale reale. Cheltuielile de judecată și răspunderea civilă reprezintă instrumente legitime pentru descurajarea acțiunilor șicanatorii.

În contextul actual, marcat de provocări energetice, geopolitice și economice, proiectele privind infrastructura critică, securitatea energetică, transportul strategic și investițiile de interes național nu pot fi tratate exclusiv prin prisma unor proceduri administrative fără sfârșit.

România are nevoie de un nou echilibru între dreptul de contestare și interesul public major. Protecția mediului trebuie să rămână un obiectiv legitim, însă aceasta nu poate deveni un instrument de blocare permanentă a investițiilor esențiale pentru dezvoltarea economică, independența energetică și securitatea națională.

România nu trebuie să rămână în urmă. ONG-uri ostile intereselor României trebuie închise.